Roata norocului

Edith Piaf

Viata lui Édith Piaf a devenit legenda, la fel ca muzica sa. De la asa-zisa ei nastere pe strazile Parisului, pana la moartea petrecuta la Grasse, insa resemnificata de sotul care o aduce inapoi in orasul iubit, ca publicul sa nu creada ca Piaf a abandonat Parisul, intreaga viata a artistei pare o poveste palpitanta si plina de neprevazut. Roata norocului, cartea sa de memorii, scrisa in colaborare cu Louis-René Dauven, reprezinta un periplu fascinant prin cele mai grele si mai stralucitoare momente ale vietii lui Piaf.

Édith Piaf si-a inceput cariera cantand pe strada, dar si-a continuat-o la cabaret, apoi in cercurile marilor artisti si intelectuali ai vremii (Charlie Chaplin, Jean Cocteau sau Marlene Dietrich), pe care i-a inspirat si incantat. Cartea de fata ne poarta prin istoria muzicii ei, dar si a marilor iubiri si prietenii care i-au marcat viata, avand mereu ca fundal farmecul inconfundabil al Parisului si vocea patrunzatoare care inca se aude cantand La vie en rose.

La moartea ei, in 1963, 40 000 de oameni au condus-o catre Cimitirul Père Lachaise, iar milioane de fani ii asculta si astazi muzica.

„Édith Piaf are aceasta frumusete a umbrei care se exprima in lumina. De fiecare data cand canta, ai zice ca-si smulge sufletul pentru ultima oara. “ - Jean Cocteau

„Publicul are tendinta sa creada ca lupta noastra a inceput in ziua in care ne-a ascultat pentru prima data. Publicul nu se gandeste ca ne luptam de ani de zile, din niste vremuri cand inca habar n-avea de existenta noastra, o existenta care ar fi putut foarte bine sa-i fi ramas necunoscuta, daca norocul nu ar fi incuviintat sa ne dea un imbold. “

Édith Piaf (19 decembrie 1915 - 10 octombrie 1963), nascuta Édith Giovanna Gassion, a fost descoperita in 1935 cantand pe strada de Louis Leplée, patronul unui cabaret situat pe Champs-Elysées, care a facut-o cunoscuta sub pseudonimul Vrabiuta Piaf. In anul urmator, incurajata de Raymond Asso, Édith se prezinta publicului cu numele ei adevarat. Lumea o descopera pe scena de la ABC, unde ii seduce pe ascultatori cu bine-cunoscutul cantec Mon Légionnaire. Jean Cocteau o ajuta sa debuteze in teatru si film si, profitand de ocazie, ea il ajuta pe Yves Montand sa-si construiasca o cariera ca actor. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, pleaca intr-un turneu in America, care, in ciuda unor neintelegeri, se dovedeste a fi un succes. Acolo il intalneste pe boxerul Marcel Cerdan, alaturi de care traieste o iubire pasionala. Dupa moartea lui, in octombrie 1949, sufera o depresie din care nu-si va mai reveni niciodata cu adevarat, in ciuda relatiilor viitoare (Jacques Pills, Theophanis Lamboukas). Prin cantece ca La vie en rose sau Milord, Édith Piaf devine emblema cantecului francez.