Dialoguri de duminica. O introducere in categoriile vietii

ANDREI PLESU

Ce-ar fi, ne-am zis, ca intr-o lume in care totul e sufocat de o pasagera actualitate, in care totul e agitatie cotidiana si surescitare de tip breaking news, sa vorbim despre inactualitatile durabile ale vietii, singurele care conteaza cu adevarat? Vrand sa intelegem ce se intampla cu noi cand spunem ca traim, am cautat sa facem un pictorial al vietii, sa surprindem existenta din diferite unghiuri si in diferite pozitii. Am vrut sa descalcim nodurile existentei, am vrut s-o obligam sa iasa din subintelesurile ei si s-o facem sa se exprime pe intelesul tuturor. Am vrut s-o recuperam din teritoriul penumbrei, pentru a risipi, macar o vreme, confuzia in care ne complacem traind. " - AUTORII

As spune ca frumusetea prieteniei noastre vine din faptul ca de-o viata avem bombaneli reciproce. Ne contrazicem, dar nu putem unul fara altul, si cred ca asta e si sensul dialogurilor pe care le-am incercat si care acum, cand sunt sub ochii nostri si se transforma in carte, mi se par mai bune decat noi. " - ANDREI PLESU

- Andrei, ne apropiem cu adevarat de sfarsitul dialogului nostru de azi, dar si de sfarsitul celor optsprezece dialoguri pe care le-am avut impreuna. Pe mine, am mai spus, discutiile cu tine m-au facut sa inteleg mai bine lumea.

- Avem cateva cearcane in plus...

- Dar ne-am inteleptit, si poate si altii odata cu noi.

DESPRE ANDREI PLESU

ANDREI PLESU s-a nascut in 1948 la Bucuresti. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, Sectia de istoria si teoria artei. A obtinut doctoratul in istoria artei la Universitatea din Bucuresti, cu teza Sentimentul naturii in cultura europeana. Lector universitar (1980-1982) la Academia de Arte Plastice, Bucuresti (cursuri de istorie si critica a artei moderne romanesti). Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucuresti (1991-1997). Este fondator si director al saptamanalului de cultura Dilema (ulterior Dilema veche), fondator si presedinte al Fundatiei Noua Europa si rector al Colegiului Noua Europa (1994), membru al World Academy of Art and Science si al Academie Internationale de Philosophie de lArt, dr. phil. honoris causa al Universitatii Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau si al Universitatii Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Legion dHonneur. Scrieri: Calatorie in lumea formelor, Meridiane, 1974; Pitoresc si melancolie. O analiza a sentimentului naturii in cultura europeana, Univers, 1980; Humanitas, 1992; Francesco Guardi, Meridiane, 1981; Ochiul si lucrurile, Meridiane, 1986; Minima moralia. Elemente pentru o etica a intervalului, Cartea Romaneasca, 1988; Humanitas, 1994 (trad.: franceza, germana, suedeza, maghiara, slovaca); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993 (trad.: germana, maghiara); Limba pasarilor, Humanitas, 1994; Chipuri si masti ale tranzitiei, Humanitas, 1996; Eliten - Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 2001; Despre ingeri, Humanitas, 2003 (trad.: franceza, maghiara, germana, engleza, polona); Obscenitatea publica, Humanitas, 2004; Comèdii la Portile Orientului, Humanitas, 2005; Despre bucurie in Est si in Vest si alte eseuri, Humanitas, 2006; Note, stari, zile, Humanitas, 2010; Despre frumusetea uitata a vietii, Humanitas, 2011; Fata catre fata, Humanitas, 2011; Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste, Humanitas, 2012; Din vorba-n vorba. 23 de ani de intrebari si raspunsuri, Humanitas, 2013; O idee care ne suceste mintile (in colaborare cu Gabriel Liiceanu si Horia-Roman Patapievici, Humanitas, 2014; Dialoguri de duminica (in colaborare cu Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2015); Nelinisti vechi si noi, Humanitas, 2016; Despre inima si alte eseuri, Humanitas, 2017; numeroase studii si articole in reviste romanesti si straine.

DESPRE GABRIEL LIICEANU

GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanti autori de literatura personala" din Romania de azi. In ultimul sfert de veac, cartile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs.

Jurnalul de la Paltinis (1983), ale carui teme centrale sunt raportul maestru-discipol si importanta culturii intr-o epoca totalitara, a fost un adevarat bestseller al anilor '80: producea cozi la librarii, se vindea pe sub mana", se imprumuta numai prietenilor de incredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (intre timp tradus in mai multe limbi) s-a nascut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneste voci intelectuale de mare forta. Urmeaza, in alta formula, dar, in fond, tot in nota confesiva, Declaratie de iubire (2001), exercitii de admiratie si de atasament intelectual, etic si, nu in ultimul rand, uman fata de personalitati importante ale culturii noastre. Usa interzisa (2002) este una dintre cartile favorite ale publicului din ultimii ani si o revenire la notatia diaristica. Cu Scrisori catre fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasa din nou atras de simplitatea si directetea genului epistolar. Intalnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor insemnari care, desi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viata intreaga.

In paralel cu volumele in care autorul construieste ceea ce francezii numesc lecriture du moi, scrierea egotista, Gabriel Liiceanu a publicat in ultimii ani o serie de carti eseistice, filozofice si de implicare in viata cetatii": Despre minciuna (2006), Despre ura (2007) si Despre seductie (2007), Estul naivitatilor noastre (2012), Dragul meu turnator (2013), Fie-va mila de noi! si alte texte civile (2014), Nebunia de a gandi cu mintea ta (2016), Romania, o iubire din care se poate muri (2017), Continentele insomniei, (2017), Asteptand o alta omenire (2018), Caiet de ricosat ganduri sau Despre misterioasa circulatie a ideilor de-a lungul timpului (2019), Ludice. Exercitii de umor criptic (2019), Isus al meu (2020), Despre destin. Un dialog (teoretic si confesiv) despre cea mai dificila tema a muritorilor (dialog cu Andrei Plesu), 2020.