Mierea si amarul

TAHAR BEN JELLOUN

O cultura care te obliga la tacere.

In acest roman urmarim casatoria impusa a unui cuplu in care compromisurile si tristetea au dus la aparitia remuscarilor, a unor acte de lasitate si, inevitabil, la esecuri. Cei doi se agata de nefericirea lor si se hranesc cu ea, parca pentru a se pedepsi. Iar tanara lor fiica, poeta, tine un jurnal in care se ascunde drama multor femei, victime ale unei traditii si societati care obliga la tacere.

Odata cu retrairea momentelor care le-au marcat, candva, viata, asistam treptat la recuperarea destinului acestei familii dezbinate si ni se dezvaluie foarte subtil tragedia care i-a distrus nucleul.

Speranta vindecarii sta intr-un sarman imigrant, care, cu multa blandete si bunatate, are grija de ceea ce a mai ramas din aceasta familie, readucand armonia. El e mierea (sau balsamul) care inmoaie amaraciunea celor inselati de soarta.

"Parintii mei, sau, ca sa fiu corecta, mai ales mama, erau sclavii traditiei in tot ceea ce are aceasta mai retrograd si mai stupid."

"Era pe vremea cand imi lasasem barba ca sa arat viril. Asteptam primul nostru copil. Faceam eforturi pentru a fi agreabil, grijuliu, atent. Ea era prost dispusa tot timpul.

Nu o acuzam, incercam din cand in cand sa fac cate o gluma. Intr-o zi mi-a urlat in fata:

- Eu n-am umor, nu sunt ipocrita!"

Tahar Ben Jelloun s-a nascut la Fes, in Maroc, pe 1 decembrie 1944. Locuieste la Paris si scrie in franceza. Dupa studii de filozofie in tara natala, a devenit profesor de filozofie si a inceput sa publice in reviste literare. In 1971 a debutat cu un volum de poezii, dupa care s-a mutat la Paris si a inceput sa scrie pentru Le Monde. In 1985, romanul L'Enfant de sable (Copilul de nisip, Nemira, 2020) l-a propulsat pe scena literara. Doi ani mai tarziu a castigat Premiul Goncourt cu La nuit sacree (Noaptea sacra), devenind primul scriitor maghrebian caruia i s-a acordat aceasta distinctie. In 1996 a publicat Les raisins de la galere, roman care reflecteaza asupra rasismului si asupra conceptiei musulmane despre rolul femeii in societatea. La Gallimard a publicat mai multe romane, printre care Le bonheur conjugal (Fericirea conjugala, Nemira, 2021) sau Le mariage de plaisir (Casatorie de placere, Nemira, 2017, 2024), si volume de eseistica precum Le terrorisme explique a nos enfants si Le racisme explique a ma fille. Este membru al Academiei Goncourt si a fost recompensat, in decursul anilor, cu numeroase premii si distinctii.