Fericirea conjugala

TAHAR BEN JELLOUN

Autor nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatura

De la autorul bestsellerurilor Casatorie de placere si Copilul de nisip

Casablanca, inceputul anilor 2000. In urma unui atac cerebral, la apogeul carierei sale artistice, un pictor ramane paralizat. Vernisaje, calatorii si aventuri "toate par acum foarte indepartate. Captiv intr-un scaun cu rotile, se gandeste la esecurile vietii sale, convins ca declinul a fost provocat de mariajul sau nefericit, si hotaraste sa scrie in secret o carte despre infernul conjugal.

Ceea ce veti citi e marturia pe alocuri lucida, pe alocuri infierbantata a unui pictor care nu mai poate sa picteze, a unui om care isi cauta curajul de a se elibera dintr-o relatie distructiva. Ceea ce veti citi este insa si versiunea sotiei sale asupra acelorasi evenimente "pentru ca, intr-o zi, ea gaseste manuscrisul si se hotaraste sa-si scrie propria poveste, raspunzand acuzatiilor sotului. Doua versiuni asupra aceleiasi istorii, doua adevaruri subiective care se lupta pentru suprematie in ochii cititorului.

Cui i se va da dreptate? Ce mai inseamna fericirea conjugala intr-o lume in care casatoria este o institutie? Cand se transforma o relatie de iubire intr-un joc de putere?

"In orice limba, in orice cultura, Tahar Ben Jelloun este un scriitor remarcabil." - The Sunday Telegraph

"Avea convingerea profunda ca acest accident reprezenta pentru el ocazia de a reconsidera totul. Nu doar viata conjugala, ci si relatia lui cu munca si creatia. "Mi-ar placea", isi spunea el, "sa pot picta un strigat ca Bacon. Sau sa pictez teama care ma incremeneste si ma face vulnerabil. Sa pictez teama cu atata precizie, incat s-o ating, s-o zadarnicesc, s-o anulez si s-o sterg din viata mea. Cred in magia care se naste din pictura si care actioneaza asupra realitatii. Da, imediat ce voi reusi sa-mi misc mainile si degetele, o sa infrunt teama, o teama orizontala ca sinele de tren, o teama in vesnica miscare, care-si modifica forma si culoarea, care stinge toate luminile. Asa o sa fac, o s-o prind si o s-o expun in fata marii, al carei albastru va coplesi panza. ""

Tahar ben Jelloun s-a nascut pe 1 decembrie 1944, la Fes, Maroc. Locuieste la Paris si scrie in franceza, dar limba sa materna este araba (Darja). Dupa studii de filozofie in tara natala, a devenit profesor de filozofie si a inceput sa publice in reviste literare. Participant la revolta studenteasca impotriva violentelor comise de politie, in 1966 a fost inchis intr-o tabara disciplinara a armatei marocane. In 1971 a debutat cu un volum de poezii, dupa care s-a mutat la Paris si a inceput sa scrie pentru Le Monde. In 1985 a atras atentia cu romanul Copilul de nisip (Nemira, 2020; L'Enfant de sable), care l-a propulsat pe scena literara. Doi ani mai tarziu a castigat Premiul Goncourt cu Noaptea sacra (La nuit sacree), devenind primul scriitor maghrebian caruia i s-a acordat aceasta distinctie. Printre scrierile sale cele mai cunoscute se numara: Le racisme explique ma fille (1998), Cette aveuglante absence de lumiere (2000; roman distins cu International Dublin Literary Award, 2004), Le dernier ami (2006), Fericirea conjugala (Le bonheur conjugal, 2012), Casatorie de placere (Nemira, 2017; Le mariage du plaisir, 2016), Le miel et l'amertume (2020).